joi, 4 decembrie 2008

Cald afara = chef de viata...

Am o stare minunata si din lipsa de persoane prin jurul meu ascult tare Natasha Beningfield  (e prietena mea si a Andreei -> copilul model si f destept) si cant si din cand in cand ma mai ridic de pe scaun sa dansez. Ieri a postat Claudia care la inceput era intr-o super stare de buna dispozitie care din pacate s-a pierdut pe drum si simt ca si a mea ar putea avea acelasi final. App, Clau, si tu ar trebui sa iubesti iarna datorita lipsei tantarilor ce in sfarsit nu mai bazaie, cum ti-am repetat in nenumarate randuri.

Inceputul e poate plictisitor asa ca trecem la chestii ceva mai misto. Am fost la film 3D, "Calatorie spre centrul pamantului" (am zis ca scriu despre asta din week-end, deci unii stiu deja povestea) si a fost foarte tare. Erau gata sa ma manance dinozaurii, monstrii apelor sa-mi inghita capul si puful de papadie sa-mi intre in urechi si astfel sa fac nu stiu ce chestie de care mi-era frica in copilarie. Pana la urma am scapat si am iesit din sala inainte de a fi lovita de diamantele imense din genericul de final, pe care le-as fi luat cu drag acasa, dar ulterior am aflat ca se poarta doar diamantele slefuite puse eventual pe un suport de Aur sau Ag. Oricum, seara a fost minunata, si pt asta ii multumesc lu' Kanti (La Multi Ani!) ce a avut aceasta geniala idee  si lu' mami ce mi-a suportat tipetele de genu "Mami, nu lasa monstri sa ma manance!"

In ultimul timp am constientizat ca ma port prosteste, ca un copil de "gradi" ceea ce e destul de ciudat tinand cont ca inainte eram ceva mai realista si mai cu picioarele pe pamant. Acum sunt intr-o stare atat de buna incat nu ma deranjeaza alintarea mea din ultimul timp tinand cont ca puteam fi mai rau. Sunt persoane care  din pacate, sunt permanent in aceasta stare si nici nu constientizeaza. Si e destul de rau pt ca cei care sunt nevoiti sa le suporte pot atinge un prag maxim de enervare astfel incat, la sfarsitul liceului cand se vor simti eliberati de aceste persoane numite de ei "stres permanent" vor ramane cu sechele si vor fi marcati pe viata ("persoane" poate fi luat si la singular). Iti compatimesc viata actuala, draga "fost gazduitor de post-uri pe blogul tau" dar zambeste ar fi putut fi mai rau. Tu vei scapa si vei trece peste, dar peste altii timpul va trece fara urmari sau semne de schimbare.

In ultimul timp nu prea am avut chef de nimic in schimb a mea prietena, Clau, e intr-o stare minunata de cand a inceput scoala si trebuie sa-i multumesc pt asta si sa-i spun ca eu o apreciez  chiar daca unora li se pare modul ei de a se manifesta putin cam ciudat ( ce-i drept bate din palme cam mult, dar intr-un mod f placut). Deci, Clau, nu vorbesti prea tare si nici nu razi prea mult, esti doar TU... Pt a continua cu prietenii, pt ca tot se apropie Craciunul, Noro, copil plin de "gesturi", reuseste deasemenea sa ma scoata dintr-o stare de plictiseala si amorteala ce imi este binecunoscuta in ultimul timp, intr-un mod original, enervandu-ma. Pt asta ii multumesc dar sper ca de acum incolo va fi avea mai multa grija de nervii mei, pt ca, asa cum spuneam mai demult, sistemul meu nervos nu e chiar in cea mai buna forma.

Ceilalti dragi prieteni, nu fiti suparati, aveti parte de toata dragostea mea, si in curand va veti regasi pe paginile acestui blog pt ca-mi sunteti dragi. (Nu stiu ce-i cu mine, dar azi ma simt plina de iubire)

PS 1: Cred ca-s fericita deoarece Carlos din Desperate Housewives isi recapata vederea.

PS 2: Sorina, sper sa te faci bine, iar  tu Angela (chiar daca nu citesti blogu) sa-ti faci vaccinu' de cancer de col uterin sau daca nu sa mi-l dai mie.

PS 3: Vreau si eu un prieten imaginar ca a fost 30 Noiembrie si nu am avut cui spune "La multi ani!"

                             Dintr-o plictiseala prea mare...

Am fost criticata ca nu scriu pe blog...dar asa este cand inspiratia ma ocoleste si ajunge mereu la camitza :)
Dar pentru toate exista un inceput,chiar daca uneori apare mai tarziu.Postul acesta e scris dintr-o stare de plictiseala-in care s-ar putea sa intri si tu,nervi,indignare,si un maaare chef de ras-absolut inutil cand nu am cu cine.
Cred ca trec printr-o nenorocita stare de nostalgie la gandul ca anul asta se termina din ce in ce mai repede sau poate ca imi doresc mult prea mult ca timpul sa se opreasca cand sunt la o masa in bb,savurez o cafea sau o cioco,fara grija examenelor sau a stresului trezirii de dimineata,pentru ca in ultimul timp am realizat cat de importante sunt momentele petrecute cu prietenii.Si cum prietenii sunt k batistutele-"importante atunci cand lipsesc"-dupa un somn de 2 ore si alte cateva petrecute la calculator,azi am simtit o nevoie disperata de comunicare.Si ce sa fac atunci cand mess-ul se dovedeste insuficient si parintii,obositi si coplesiti de energia debordanta,ma considera "fabrica de nervi"?Astept Marele Tico sa ma salveze cu o super-plimbare.:) Astazi insa,s-a dovedit si el inutil-e greu sa fii singurul cu chef de vorba cand ceilalti stau suparati,certati din prostii si refuza sa accepte o impacare(care s-a dovedit inevitabila peste 1 ora).Si asa au trecut cateva ore bune de cand nu m-am ridicat de la calculator..imi este sete,ma doare fundul de la scaunul fara amortizor de durere,dar lenea este mult prea mare sa ma ridic si prefer sa imi limitez existenta la calculator.Cel putin pentru moment..cu toate ca e posibil sa o iau razna la cat de enervant e zgomotul calc-ului meu obosit.
Stiti de ce imi este mie cel mai dor?De zilele de iarna cand ne intorceam de la scoala si gaseam usa blocului imobilizata de zapada,cand faceam oameni de zapada si cautam disperati nasturi,nas si ochi,sau cand ne bulgaream "cu pofta"si ne dadeam cu sania.Nimic nu se compara cu satisfactia avuta cand esti ultimul a carui bulgare si-a atins tinta;este sentimentul victoriei.Mi-e dor sa merg la scoala dandu-ma pe gheata si sa ma bucur de fulgi in incercarea mea de a ii prinde pe cei mai mari.Vreau sa fie IARNA!Si imi lipseste credinta ca Mos Craciun exista.In timpul gradinitei,credeam orbeste in el.Poate pentru ca tata si-a jucat bine rolul...abia acum 2 ani am aflat ca el a imbracat mereu costumul :) Asa se explica de ce era in fiecare an mai apropiat cu mine decat cu ceilalti copii-eu credeam pe vremea aceea ca am fost mult mai cuminte decat ei si meritam mai mult atentia mosului.
Deja cred k voi incepe sa fiu deprimanta..e de la ora prea tarzie pentru mine.Inchei inca o zi din viata cu 2 super-satisfactii:am reusit sa inving de 2 ori la pool un maestru al jocului :) si am scris primul meu post..pt care greu gasesc timp.

inca ceva:am gasit pe youtube videoclipul unei melodii pe care chiar nu am mai auzit-o de ceva vreme.  
       http://www.youtube.com/watch?v=BMikAeK8rL0&feature=related

Clau