Dintr-o plictiseala prea mare...

Am fost criticata ca nu scriu pe blog...dar asa este cand inspiratia ma ocoleste si ajunge mereu la camitza :)
Dar pentru toate exista un inceput,chiar daca uneori apare mai tarziu.Postul acesta e scris dintr-o stare de plictiseala-in care s-ar putea sa intri si tu,nervi,indignare,si un maaare chef de ras-absolut inutil cand nu am cu cine.
Cred ca trec printr-o nenorocita stare de nostalgie la gandul ca anul asta se termina din ce in ce mai repede sau poate ca imi doresc mult prea mult ca timpul sa se opreasca cand sunt la o masa in bb,savurez o cafea sau o cioco,fara grija examenelor sau a stresului trezirii de dimineata,pentru ca in ultimul timp am realizat cat de importante sunt momentele petrecute cu prietenii.Si cum prietenii sunt k batistutele-"importante atunci cand lipsesc"-dupa un somn de 2 ore si alte cateva petrecute la calculator,azi am simtit o nevoie disperata de comunicare.Si ce sa fac atunci cand mess-ul se dovedeste insuficient si parintii,obositi si coplesiti de energia debordanta,ma considera "fabrica de nervi"?Astept Marele Tico sa ma salveze cu o super-plimbare.:) Astazi insa,s-a dovedit si el inutil-e greu sa fii singurul cu chef de vorba cand ceilalti stau suparati,certati din prostii si refuza sa accepte o impacare(care s-a dovedit inevitabila peste 1 ora).Si asa au trecut cateva ore bune de cand nu m-am ridicat de la calculator..imi este sete,ma doare fundul de la scaunul fara amortizor de durere,dar lenea este mult prea mare sa ma ridic si prefer sa imi limitez existenta la calculator.Cel putin pentru moment..cu toate ca e posibil sa o iau razna la cat de enervant e zgomotul calc-ului meu obosit.
Stiti de ce imi este mie cel mai dor?De zilele de iarna cand ne intorceam de la scoala si gaseam usa blocului imobilizata de zapada,cand faceam oameni de zapada si cautam disperati nasturi,nas si ochi,sau cand ne bulgaream "cu pofta"si ne dadeam cu sania.Nimic nu se compara cu satisfactia avuta cand esti ultimul a carui bulgare si-a atins tinta;este sentimentul victoriei.Mi-e dor sa merg la scoala dandu-ma pe gheata si sa ma bucur de fulgi in incercarea mea de a ii prinde pe cei mai mari.Vreau sa fie IARNA!Si imi lipseste credinta ca Mos Craciun exista.In timpul gradinitei,credeam orbeste in el.Poate pentru ca tata si-a jucat bine rolul...abia acum 2 ani am aflat ca el a imbracat mereu costumul :) Asa se explica de ce era in fiecare an mai apropiat cu mine decat cu ceilalti copii-eu credeam pe vremea aceea ca am fost mult mai cuminte decat ei si meritam mai mult atentia mosului.
Deja cred k voi incepe sa fiu deprimanta..e de la ora prea tarzie pentru mine.Inchei inca o zi din viata cu 2 super-satisfactii:am reusit sa inving de 2 ori la pool un maestru al jocului :) si am scris primul meu post..pt care greu gasesc timp.

inca ceva:am gasit pe youtube videoclipul unei melodii pe care chiar nu am mai auzit-o de ceva vreme.  
       http://www.youtube.com/watch?v=BMikAeK8rL0&feature=related

Clau