Cald afara = chef de viata...

Am o stare minunata si din lipsa de persoane prin jurul meu ascult tare Natasha Beningfield  (e prietena mea si a Andreei -> copilul model si f destept) si cant si din cand in cand ma mai ridic de pe scaun sa dansez. Ieri a postat Claudia care la inceput era intr-o super stare de buna dispozitie care din pacate s-a pierdut pe drum si simt ca si a mea ar putea avea acelasi final. App, Clau, si tu ar trebui sa iubesti iarna datorita lipsei tantarilor ce in sfarsit nu mai bazaie, cum ti-am repetat in nenumarate randuri.

Inceputul e poate plictisitor asa ca trecem la chestii ceva mai misto. Am fost la film 3D, "Calatorie spre centrul pamantului" (am zis ca scriu despre asta din week-end, deci unii stiu deja povestea) si a fost foarte tare. Erau gata sa ma manance dinozaurii, monstrii apelor sa-mi inghita capul si puful de papadie sa-mi intre in urechi si astfel sa fac nu stiu ce chestie de care mi-era frica in copilarie. Pana la urma am scapat si am iesit din sala inainte de a fi lovita de diamantele imense din genericul de final, pe care le-as fi luat cu drag acasa, dar ulterior am aflat ca se poarta doar diamantele slefuite puse eventual pe un suport de Aur sau Ag. Oricum, seara a fost minunata, si pt asta ii multumesc lu' Kanti (La Multi Ani!) ce a avut aceasta geniala idee  si lu' mami ce mi-a suportat tipetele de genu "Mami, nu lasa monstri sa ma manance!"

In ultimul timp am constientizat ca ma port prosteste, ca un copil de "gradi" ceea ce e destul de ciudat tinand cont ca inainte eram ceva mai realista si mai cu picioarele pe pamant. Acum sunt intr-o stare atat de buna incat nu ma deranjeaza alintarea mea din ultimul timp tinand cont ca puteam fi mai rau. Sunt persoane care  din pacate, sunt permanent in aceasta stare si nici nu constientizeaza. Si e destul de rau pt ca cei care sunt nevoiti sa le suporte pot atinge un prag maxim de enervare astfel incat, la sfarsitul liceului cand se vor simti eliberati de aceste persoane numite de ei "stres permanent" vor ramane cu sechele si vor fi marcati pe viata ("persoane" poate fi luat si la singular). Iti compatimesc viata actuala, draga "fost gazduitor de post-uri pe blogul tau" dar zambeste ar fi putut fi mai rau. Tu vei scapa si vei trece peste, dar peste altii timpul va trece fara urmari sau semne de schimbare.

In ultimul timp nu prea am avut chef de nimic in schimb a mea prietena, Clau, e intr-o stare minunata de cand a inceput scoala si trebuie sa-i multumesc pt asta si sa-i spun ca eu o apreciez  chiar daca unora li se pare modul ei de a se manifesta putin cam ciudat ( ce-i drept bate din palme cam mult, dar intr-un mod f placut). Deci, Clau, nu vorbesti prea tare si nici nu razi prea mult, esti doar TU... Pt a continua cu prietenii, pt ca tot se apropie Craciunul, Noro, copil plin de "gesturi", reuseste deasemenea sa ma scoata dintr-o stare de plictiseala si amorteala ce imi este binecunoscuta in ultimul timp, intr-un mod original, enervandu-ma. Pt asta ii multumesc dar sper ca de acum incolo va fi avea mai multa grija de nervii mei, pt ca, asa cum spuneam mai demult, sistemul meu nervos nu e chiar in cea mai buna forma.

Ceilalti dragi prieteni, nu fiti suparati, aveti parte de toata dragostea mea, si in curand va veti regasi pe paginile acestui blog pt ca-mi sunteti dragi. (Nu stiu ce-i cu mine, dar azi ma simt plina de iubire)

PS 1: Cred ca-s fericita deoarece Carlos din Desperate Housewives isi recapata vederea.

PS 2: Sorina, sper sa te faci bine, iar  tu Angela (chiar daca nu citesti blogu) sa-ti faci vaccinu' de cancer de col uterin sau daca nu sa mi-l dai mie.

PS 3: Vreau si eu un prieten imaginar ca a fost 30 Noiembrie si nu am avut cui spune "La multi ani!"

                             Dintr-o plictiseala prea mare...

Am fost criticata ca nu scriu pe blog...dar asa este cand inspiratia ma ocoleste si ajunge mereu la camitza :)
Dar pentru toate exista un inceput,chiar daca uneori apare mai tarziu.Postul acesta e scris dintr-o stare de plictiseala-in care s-ar putea sa intri si tu,nervi,indignare,si un maaare chef de ras-absolut inutil cand nu am cu cine.
Cred ca trec printr-o nenorocita stare de nostalgie la gandul ca anul asta se termina din ce in ce mai repede sau poate ca imi doresc mult prea mult ca timpul sa se opreasca cand sunt la o masa in bb,savurez o cafea sau o cioco,fara grija examenelor sau a stresului trezirii de dimineata,pentru ca in ultimul timp am realizat cat de importante sunt momentele petrecute cu prietenii.Si cum prietenii sunt k batistutele-"importante atunci cand lipsesc"-dupa un somn de 2 ore si alte cateva petrecute la calculator,azi am simtit o nevoie disperata de comunicare.Si ce sa fac atunci cand mess-ul se dovedeste insuficient si parintii,obositi si coplesiti de energia debordanta,ma considera "fabrica de nervi"?Astept Marele Tico sa ma salveze cu o super-plimbare.:) Astazi insa,s-a dovedit si el inutil-e greu sa fii singurul cu chef de vorba cand ceilalti stau suparati,certati din prostii si refuza sa accepte o impacare(care s-a dovedit inevitabila peste 1 ora).Si asa au trecut cateva ore bune de cand nu m-am ridicat de la calculator..imi este sete,ma doare fundul de la scaunul fara amortizor de durere,dar lenea este mult prea mare sa ma ridic si prefer sa imi limitez existenta la calculator.Cel putin pentru moment..cu toate ca e posibil sa o iau razna la cat de enervant e zgomotul calc-ului meu obosit.
Stiti de ce imi este mie cel mai dor?De zilele de iarna cand ne intorceam de la scoala si gaseam usa blocului imobilizata de zapada,cand faceam oameni de zapada si cautam disperati nasturi,nas si ochi,sau cand ne bulgaream "cu pofta"si ne dadeam cu sania.Nimic nu se compara cu satisfactia avuta cand esti ultimul a carui bulgare si-a atins tinta;este sentimentul victoriei.Mi-e dor sa merg la scoala dandu-ma pe gheata si sa ma bucur de fulgi in incercarea mea de a ii prinde pe cei mai mari.Vreau sa fie IARNA!Si imi lipseste credinta ca Mos Craciun exista.In timpul gradinitei,credeam orbeste in el.Poate pentru ca tata si-a jucat bine rolul...abia acum 2 ani am aflat ca el a imbracat mereu costumul :) Asa se explica de ce era in fiecare an mai apropiat cu mine decat cu ceilalti copii-eu credeam pe vremea aceea ca am fost mult mai cuminte decat ei si meritam mai mult atentia mosului.
Deja cred k voi incepe sa fiu deprimanta..e de la ora prea tarzie pentru mine.Inchei inca o zi din viata cu 2 super-satisfactii:am reusit sa inving de 2 ori la pool un maestru al jocului :) si am scris primul meu post..pt care greu gasesc timp.

inca ceva:am gasit pe youtube videoclipul unei melodii pe care chiar nu am mai auzit-o de ceva vreme.  
       http://www.youtube.com/watch?v=BMikAeK8rL0&feature=related

Clau

Evenimente locale...

In ultimul timp toata lumea vorbeste despre cocalari, pitzipoance, brailence si alte chestii asemanatoare...Inteleg eu ca exista oameni inspirati care stiu sa faca mistouri pe aceasta tema si o fac chiar bine, dar unii, saracii, habar nu au despre ce vorbesc.

Asa e si cazul unui ramnicean de-al nostru care s-a gandit el sa faca filmulet pe youtube cu toti "cocalarii" din Rm. Dragul meu, tu nu vezi paiul din ochiul tau si-i vezi pe altii? In primu' rand, ar trebui sa scrii corect gramatical(se vede ca te chinuiai sa te prinzi unde sa pui cratime dar verbul "a sti" la imperfect, a 2-a plural este "stiati" fara cratima). Si tot tu, dragul meu, ai commenturi fortate la majoritatea pozelor. Tot filmuletu tau s-a rezumat la cum se uita "cocalarii" la cu totul altceva decat la aparatu' foto, cum au ochelari chiar daca nu e soare ( app, ochelarii de soare nu tin de lumina puternica de afara - it's all about fashion darlin' - chiar daca ochelarii din filmuletul tau erau de-a dreptul neinspirati) si un comment de-a dreptul idiot la unu care saracu statea in poarta, la fotbal si avea tricoul murdar de noroi. Concluzia ta a fost ca ala nu are Dero sa se spele si ca e un cocalar. E penibil sa gandesti ca un biet portar trebuie sa fie imaculat cand ala se arunca dupa minge pe iarba, dar ce stiu eu, poate sunt doar o cocalara caci stau pe pietre si ma murdaresc si pt ca ma sprijin de pereti si ma fac toata numai var. Si stii ce, cand mi se intampla asta, nu fug repede acasa sa-mi spal hainele. Incredibil, nu?

Nu-ti face griji ca in viitor o sa ajungi si tu sa bei, si sa petreci, asa elev cum esti, poate vei fuma si-ti vei face poze cu tigara in gura, poate vei avea niste cearcane imense si vei purta ochelari. Timpul nu e pierdut...Din pacate esti doar a 9-a si ti-ai pus cam multa lume in cap. Imi pare sincer rau pt tine ca poate tu nu ai intentii asa rele dar tactic ai jucat gresit dragul meu (deja ma simt apropiata de tine, nu stiu ce e cu mine).

Chiar daca eu cunosc cam 5% din persoanele din clip, unii chiar nu meritau sa fie pe acolo se pare si ceilalti oricum nu se vor schimba din cauza unui filmulet tampit.

Cz: Tu, cel care respecti toata echipa onix (formularea ta de la inceput mi s-a parut tipica unui cocalar) ar trebui sa te CHILL si sa te gandesti mai mult la sanatatea ta decat a altora.

PS  1: poate mai fac si eu macar 3 vizitatori de la postu asta ca vad ca e in voga subiectul acum 

PS 2: si-a facut andrei blog si el are deja o groaza de vizitatori dar deja m-am obisnuit cu ideea

Nopte buna...CAMI

Mai facem majoratu' in Vegas?

Ok...Am o stare ingrozitoare de nervozitate deci postul asta s-ar putea sa fie enervant pt unii. Poate nu e corect din partea mea, si-mi cer scuze pt asta. Intotdeauna am considerat ca a fi prieten cu cineva e simplu. Adica, ideea e aceiasi: de obicei prietenii sunt pe aceeasi lungime de unda, se prind de anumite faze, rad de obicei la aceleasi glume, se viziteaza, isi zic toate prostiile si se iubesc. Problema e ca sunt momente in care nu poti trece peste anumite chestii, poate minore, si refuzi sa fii cel care cedeaza. Ma gandesc eu asa, daca esti un prieten bun, trebuie sa te bucuri pt ce i se intampla celuilalt si nu sa vrei si tu acelasi lucru. Trebuie sa incerci sa te abtii cand te apuca egoismul si sa incerci sa te gandesti si la ceilalti si nu doar la tine, centrul universului. Si ca un prieten bun, trebuie sa stii sa-ti ceri scuze, sa admiti ca ai gresit, si daca persoana fata de care ai gresit sau persoana care are impresia ca ai gresit fata de ea vrea sa vorbiti despre asta, tu trebuie sa accepti, prietene drag, chiar daca te doare inima sa admiti ca ai gresit, trebuie sa rezolvi cumva lucrurile. Ca un prieten bun, ai deasemenea datoria, daca poate fi numita asa, sa spui tot ce te deranjeaza prietenului tau, trebuie sa zbieri la el ca te enerveaza, sa tipi pt ca apoi totul sa se rezolve, dar daca tu alegi sa vorbesti cu altcineva despre asta e grav. Chestia asta se intampla frecvent, mi s-a intamplat si mie, dar consider ca e gresit sa te plangi altuia pt ce s-a intamplat, si sa-i zici altuia tot ce te deranjeaza, tot ce simti, dar sa nu-i zici persoanei in cauza, persona care se presunpune sa-ti fie f draga. Deci, prieteni (acum nu am refer doar la tine), de fiecare data cand va deranjeaza ceva, la oricine, spuneti-i personei respective ca e mult mai bine. Doar astfel ea se poate schimba sau poate incerca sa-si revizuiasca comportamentul. E inevitabil ca ceilalti sa nu stie  ce se intampla dar macar sa stie si persoana in cauza. 

Tot pe tine, draga prietene te rog sa nu mai crezi ca totul se invarte in jurul tau, si ca nu totul ti se cuvine, si ca nu ma port cu tine mai rau decat cu ceilalti, si cand simti asta, zi-mi te rog. Imi cer scuze daca te superi ca am postat pe blog despre asta, dar cred ca ti-am mai zis toate astea de cateva ori si acum asta e singura forma de comunicare ce o concep. Si draga prietene, am auzit de la altii ca ar trebui sa te protejez ca esti mai sensibila. Imi pare rau dar nu pot sa fac asta, nu o consider o solutie. Acest lucru mi se pare o alta forma de falsitate cu care eu nu sunt de acord si eu daca as fi atat de sensibila nu as suporta sa fiu compatimita. Si ar trebui sa te gandesti mai putin la ceea ce zic altii si la ce ar putea auzi si la ce parere ar avea. Incearca sa accepti criticile si te rog, ramai in realitate, nu te departa de ea si nu amplifica fiecare nimic. 

Sincer, nu voi fi cea care iti cere iertare, nu consider ca am gresit si daca am facut-o nu constientizez inca. Sa nu astepti sa vin la tine sa iti vorbesc, in schimb imi cer scuze ca fac misto de tine si sunt atat de ironica, dar cred ca iti dai si tu seama ca nu o fac intentionat si nu te vizez doar pe tine. Oricum, eu tot te iubesc, si sper ca peste 3 ani, sa fim amandoua la o cioco in las vegas, si la vara sa ne bucuram pt examenele luate (sper)

PS 1: Cred ca va intrebti de ce nu i-am trimis un mail, dar puteti sa luati totul ca un post general despre prietenie.

PS 2: In ultimu' timp e mult mai usor sa comunici pe net sau la tel si-mi pare rau pt asta (intr-un post viitor, detaliez)

PS 3: Toata faza m-a facut sa ma gandesc la facultate si la cum va fi totul atunci. E ciudat sa ne certam pe nimicuri acum si cred ca inevitabil lucrurile se vor schimba la anu' si nu stiu daca in bine.

SARBATORILE VIN...

Acum 2 zile a nins cu fulgi mari, azi batea vantul si frunzele galbene din copaci cadeau...erau intr-adevar multe ( niciodata nu am stiut sa fac compuneri cu figuri de stil deci nu puteam sa zic"fulgii de un alb imaculat incercau timid sa strapunga vazduhul, in timp ce, odata cu incalzirea vremii ce a incercat sa devina mai blanda, frunzele ruginite dansau in hora mortii - chiar suna naspa). Toamna trece, iarna se apropie, si odata cu ea si SARBATORILE. Totul incepe cu Sf Nicolae si cadoul care ar trebui sa-l primesti - eu nu ma astept la nimic. Urmeaza apoi goana aia nebuna dupa cadouri, vasc, brazi si mancare. Aglomeratia din piata si toti cunoscutii care-i intalnesti fara sa vrei si carora le zici cu zambetul pe buze "Craciun fericit!". Te duci cu colindu' si primesti bani, iti primesti colegii cu colindu si pierzi banii castigati. Trebuie sa faci curatenia aia generala si sa aprinzi lumanarile cand mananci, sa te bucuri ca esti cu familia, poate sa te duci la biserica. Apoi primesti cadouri - normal ca unele ti se par groaznice dar spui fericita ca-ti plac si ca asta iti doreai- si totul trece fara sa-ti mai aduci aminte peste 10 ani cum a fost Craciunul de atunci cand aveaai 18 ani.
Pt mine Craciunul e cam la fel in fiecare an, si daca pana acum ma bucuram ca vine si aveam chef de atmosfera de sarbatoare, eram generoasa si cumparam cadouri, anul asta totul mi se pare banal. Mi-e dor sa astept Craciunul cum o faceam cand aveam 9 ani si credeam in Mos Craciun, si ii trimiteam scrisori, si ma miram ca am primit exact hainele si papusile care i le aratasem lu' mami in magazin. De fapt, Craciunul vine doar daca il doresti, daca simti bucuria sarbatorii si ai o stare diferita decat starea ce-o ai zi de zi. Acum am impresia ca acea stare diferita nu ma va invada si Craciunul va trece pe langa mine repede, intre o felie de cozonac si o creanga de brad vestejita datorita celor 25 de grade din casa mea ce ii sunt vitale lu' tati. E poate prea devreme pt Craciun, si e un post cam trist. Am chef de zapada mare, sa fac ingeri si sa ma dau cu sania.
Cum a fost Craciunul vostru pana acum si cum vi se pare in general? Am nevoie de optimisti care-l asteapta cu nerabdare sa ma faca si pe mine sa mi-l doresc.
PS 1: Titlul ar fi trebuit citit melodic, ca-n reclama aia de la Cola parca, cu bis...
PS 2: Cred ca o sa termin fiecare post cu o intebare chiar daca nu va raspunde prea multa lume.
PS 3: Scriu f mult si cred ca multi se vor opri la primele randuri citite- imi pare rau
CAMI

INCEPUT...

Ne-am facut blog... Eu si Claudia am decis sa nu mai lenevim degeaba sau sa scriem tampenii pe blogul lui Edi caruia ii multumesc ca m-a lasat sa-i incarc blogul cu "Ganduri" si "Chestii", si am hotarat dintr-odata sa scriem pe propriul nostru blog. El se numeste "Tico si Super frana" pt ca in acest moment masinile fac parte din viata nostra mai mult decat ar trebui. Stiu, o sa ziceti ca ne-am facut blog pt ca e cool dar de fapt e un blog de plictiseala si lene in care poti sa mai scrii din cand in cand. Deci, dragii mei, daca va ganditi ca am criticat statul pe mess, si commenturile pe hi5 cand eu ma ocup de tampenii asemanatoare, aveti dreptate. Oricum, cand sunteti la calculator si sorbiti lenes din cafea puteti totusi citi blogul nostru ce speram ca va cuprinde chestii sincere, uneori amuzante, lucruri deprimante sau doar chestii banale si plictisitoare. Problema ar fi, ca ne-am facut blog de vreo saptamana si nu am scris nimic. Asa ca, inspiratie, esti binevenita, te rog viziteaza-ne si ajuta-ne sa scriem orice pt a reusi sa facem cat mai multi vizitatori sa avem si noi cum sa traim in facultate. Dragii mei(cred ca o sa zic des asta) va rog cititi si iertati toate tampeniile pe care le scriem, si spuneti-va parerea despre orice subiect scris ca daca nu, ma rog eu de voi sa dati comment sau le zic celor care chiar se pricep la milogeala sa va zica.