Ok...Am o stare ingrozitoare de nervozitate deci postul asta s-ar putea sa fie enervant pt unii. Poate nu e corect din partea mea, si-mi cer scuze pt asta. Intotdeauna am considerat ca a fi prieten cu cineva e simplu. Adica, ideea e aceiasi: de obicei prietenii sunt pe aceeasi lungime de unda, se prind de anumite faze, rad de obicei la aceleasi glume, se viziteaza, isi zic toate prostiile si se iubesc. Problema e ca sunt momente in care nu poti trece peste anumite chestii, poate minore, si refuzi sa fii cel care cedeaza. Ma gandesc eu asa, daca esti un prieten bun, trebuie sa te bucuri pt ce i se intampla celuilalt si nu sa vrei si tu acelasi lucru. Trebuie sa incerci sa te abtii cand te apuca egoismul si sa incerci sa te gandesti si la ceilalti si nu doar la tine, centrul universului. Si ca un prieten bun, trebuie sa stii sa-ti ceri scuze, sa admiti ca ai gresit, si daca persoana fata de care ai gresit sau persoana care are impresia ca ai gresit fata de ea vrea sa vorbiti despre asta, tu trebuie sa accepti, prietene drag, chiar daca te doare inima sa admiti ca ai gresit, trebuie sa rezolvi cumva lucrurile. Ca un prieten bun, ai deasemenea datoria, daca poate fi numita asa, sa spui tot ce te deranjeaza prietenului tau, trebuie sa zbieri la el ca te enerveaza, sa tipi pt ca apoi totul sa se rezolve, dar daca tu alegi sa vorbesti cu altcineva despre asta e grav. Chestia asta se intampla frecvent, mi s-a intamplat si mie, dar consider ca e gresit sa te plangi altuia pt ce s-a intamplat, si sa-i zici altuia tot ce te deranjeaza, tot ce simti, dar sa nu-i zici persoanei in cauza, persona care se presunpune sa-ti fie f draga. Deci, prieteni (acum nu am refer doar la tine), de fiecare data cand va deranjeaza ceva, la oricine, spuneti-i personei respective ca e mult mai bine. Doar astfel ea se poate schimba sau poate incerca sa-si revizuiasca comportamentul. E inevitabil ca ceilalti sa nu stie ce se intampla dar macar sa stie si persoana in cauza.
Tot pe tine, draga prietene te rog sa nu mai crezi ca totul se invarte in jurul tau, si ca nu totul ti se cuvine, si ca nu ma port cu tine mai rau decat cu ceilalti, si cand simti asta, zi-mi te rog. Imi cer scuze daca te superi ca am postat pe blog despre asta, dar cred ca ti-am mai zis toate astea de cateva ori si acum asta e singura forma de comunicare ce o concep. Si draga prietene, am auzit de la altii ca ar trebui sa te protejez ca esti mai sensibila. Imi pare rau dar nu pot sa fac asta, nu o consider o solutie. Acest lucru mi se pare o alta forma de falsitate cu care eu nu sunt de acord si eu daca as fi atat de sensibila nu as suporta sa fiu compatimita. Si ar trebui sa te gandesti mai putin la ceea ce zic altii si la ce ar putea auzi si la ce parere ar avea. Incearca sa accepti criticile si te rog, ramai in realitate, nu te departa de ea si nu amplifica fiecare nimic.
Sincer, nu voi fi cea care iti cere iertare, nu consider ca am gresit si daca am facut-o nu constientizez inca. Sa nu astepti sa vin la tine sa iti vorbesc, in schimb imi cer scuze ca fac misto de tine si sunt atat de ironica, dar cred ca iti dai si tu seama ca nu o fac intentionat si nu te vizez doar pe tine. Oricum, eu tot te iubesc, si sper ca peste 3 ani, sa fim amandoua la o cioco in las vegas, si la vara sa ne bucuram pt examenele luate (sper)
PS 1: Cred ca va intrebti de ce nu i-am trimis un mail, dar puteti sa luati totul ca un post general despre prietenie.
PS 2: In ultimu' timp e mult mai usor sa comunici pe net sau la tel si-mi pare rau pt asta (intr-un post viitor, detaliez)
PS 3: Toata faza m-a facut sa ma gandesc la facultate si la cum va fi totul atunci. E ciudat sa ne certam pe nimicuri acum si cred ca inevitabil lucrurile se vor schimba la anu' si nu stiu daca in bine.
Un comentariu:
da! adjudecat
Trimiteți un comentariu